Ne plănuim viața sau o alegem?

E o vorbă care spune că cei din zodia balanță când nu au probleme îşi fac ei singuri. Nu ştiu să-mi dau cu părerea dacă e adevărată sau nu, cert e că atunci când am o viaţă liniştită mă plictisesc şi parcă le caut cu lumânarea. Când să zic hop că am scăpat de una, mă gândesc eu la alta...şi uite aşa viaţa mea se scurge uşor către 22 de ani frumoşi şi plini de diverse faţade ale vieţii zugrăviţi în tot felul de culori.
Cel mai mult mă amuză seriozitatea cu care îmi propun obiective la fiecare început de an şi apoi, privind în urmă, după un timp, îmi dau seama că viaţa nu înseamnă obiective, scopuri, planuri şi strategii ci că se rezumă la alegeri. Ce alegi azi devine realitate mâine şi poimâine un drum pe care păşeşti până la următoarea alegere ...şi tot aşa.

În urmă cu un an, vorbeam despre sweet 21. O vârstă pe care o simţeam ca o a doua şansă pentru un nou început. Şi mă vedeam peste un an, pe vremea asta, încă voluntar în BYP desfăşurând proiecte şi susţinând traininguri, pregătindu-mă intens pentru o carieră în HR. Eram convinsă că între timp mă voi muta  într-o super garsonieră şi voi avea şi mult visatul beagle, că vara asta voi vizita Timişoara şi Sarmisegetuza, iar spre toamnă Veneţia. Făceam planuri şi mă gândeam ce proiecte aş putea face cu micul ONG nou înfiinţat. Lista e lungă dar nimic din toate planurile nu s-au îndeplinit. Nimic.
Imediat după ziua mea planurile s-au schimbat în asociaţie. Apoi, în primăvară, am luat decizia să mă concentrez mai mult asupra sufletului meu şi să mă descopăr răspunzadu-mi la unele întrebări. A urmat ultimul proiect organizat de asociaţia BYP şi apoi  o oportunitate de angajare prin stragiu de internship la Infospeed.
Am cunoscut alţi oamenii, am învăţat să fac altfel de alegeri... iar vara asta nu am avut ocazia să vizitez ceea ce mi-am propus, dar am avut parte de două săptămâni la munte în Taberele Infopeed alături de copiii de la care am învăţat cel mai mult, iar asta a fost o călătorie pe cinste!

Am cunoscut oameni ce trăiesc liberi, fără planuri, griji sau temeri, fără bani prea mulţi sau prea puţini, fără să creeze strategii pentru viaţă sau carieră, fără să privească spre vorbele celorlalţi. Ei ştiu doar CUM vor să trăiască... restul, sunt doar alegeri  pe care aşteaptă să le ia la timpul potrivit.  Şi sunt genul ăla de oameni, mereu cu zâmbetul pe buze, mereu cu o poveste interesantă de spus, mereu dispuşi să  "nu lăsăm pe nimeni în spate".
Privind în urmă, îmi propun un singur lucru: să îmi fac planuri dar doar atât cât să îl amuz pe Dumnezeu.