Cum să îți începi săptămâna

Astăzi a plouat mocăneşte fără încetare şi totuşi, am fost fericită şi entuzismata ca un copil mic care răsfoieşte o carte de poveşti nouă. S-au întâmplat multe schimbări în lumea mea mică, lucruri de care m-am bucurat mai mult sau mai puţin, dar care în final au condus la cine sunt astăzi. Şi iată că am reuşit, după aproape doi ani în care am testat tot felul de reţete, am exersat o grămadă de paşi, am experimentat o mulţime de idei. Rodul muncii mele îl văd în oglindă şi mă bucur tare că zâmbesc.

Astzi este prima zi în care descopăr lumea aşa cum e ea la 22 de ani.  Puţin obositoare şi foarte morocănoasă. Metrouri neanimate, case necolorate, oameni fără chipuri, totul cuprins de un ropot zgomotos de ploaie. Domni la costum grabitindu-se-n exces, doamne cochete sub umbrele celebre, copii sclifosiţi şi căţei obosiţi de picuri, toate sub acelaşi cer înorat.

Albumul amintirilor de toamna

Printre proteste pentru Rosia Montana, caini maidanezi, copii neajutorati si oameni tristi, mi-am amintit cu mahnire ca traiesc cea mai frumoasa perioada a anului. Toamna! Toamna si minunatele sale culori... brize tomnatice, geruri usoare de ingheata doar varful nasului. Acea toamna care aduna pasarile calatoare in stoluri ce pornesc spre tarile calde, ce aduna scolarii in uniforme defiland pe strazi si in tramvaie. Dulcea toamna cu mere coapte si aromate cu putina miere de flori de camp. Septembrie si ai sai fluturi maronii, tomnitele, apusuri aurii, nori pufosi, miros de frunze uscate, fosnete de pasi in parcuri reci si inserari timpurii.
Astazi m-am rasfatat cu amintiri frumoase ale  lui septembrie din anii trecuti. Am revazut poze, mi-am retrait aniversarile si inceputurile de scoala, de drumuri si planuri creeate pe termen lung.
M-am amuzat, am chicotit copios alaturi de oameni dragi cu nume de Marii, am petrecut timp frumos alaturi de oameni frumosi.

Ne plănuim viața sau o alegem?

E o vorbă care spune că cei din zodia balanță când nu au probleme îşi fac ei singuri. Nu ştiu să-mi dau cu părerea dacă e adevărată sau nu, cert e că atunci când am o viaţă liniştită mă plictisesc şi parcă le caut cu lumânarea. Când să zic hop că am scăpat de una, mă gândesc eu la alta...şi uite aşa viaţa mea se scurge uşor către 22 de ani frumoşi şi plini de diverse faţade ale vieţii zugrăviţi în tot felul de culori.
Cel mai mult mă amuză seriozitatea cu care îmi propun obiective la fiecare început de an şi apoi, privind în urmă, după un timp, îmi dau seama că viaţa nu înseamnă obiective, scopuri, planuri şi strategii ci că se rezumă la alegeri. Ce alegi azi devine realitate mâine şi poimâine un drum pe care păşeşti până la următoarea alegere ...şi tot aşa.

În urmă cu un an, vorbeam despre sweet 21. O vârstă pe care o simţeam ca o a doua şansă pentru un nou început. Şi mă vedeam peste un an, pe vremea asta, încă voluntar în BYP desfăşurând proiecte şi susţinând traininguri, pregătindu-mă intens pentru o carieră în HR. Eram convinsă că între timp mă voi muta  într-o super garsonieră şi voi avea şi mult visatul beagle, că vara asta voi vizita Timişoara şi Sarmisegetuza, iar spre toamnă Veneţia. Făceam planuri şi mă gândeam ce proiecte aş putea face cu micul ONG nou înfiinţat. Lista e lungă dar nimic din toate planurile nu s-au îndeplinit. Nimic.
Imediat după ziua mea planurile s-au schimbat în asociaţie. Apoi, în primăvară, am luat decizia să mă concentrez mai mult asupra sufletului meu şi să mă descopăr răspunzadu-mi la unele întrebări. A urmat ultimul proiect organizat de asociaţia BYP şi apoi  o oportunitate de angajare prin stragiu de internship la Infospeed.
Am cunoscut alţi oamenii, am învăţat să fac altfel de alegeri... iar vara asta nu am avut ocazia să vizitez ceea ce mi-am propus, dar am avut parte de două săptămâni la munte în Taberele Infopeed alături de copiii de la care am învăţat cel mai mult, iar asta a fost o călătorie pe cinste!

Am cunoscut oameni ce trăiesc liberi, fără planuri, griji sau temeri, fără bani prea mulţi sau prea puţini, fără să creeze strategii pentru viaţă sau carieră, fără să privească spre vorbele celorlalţi. Ei ştiu doar CUM vor să trăiască... restul, sunt doar alegeri  pe care aşteaptă să le ia la timpul potrivit.  Şi sunt genul ăla de oameni, mereu cu zâmbetul pe buze, mereu cu o poveste interesantă de spus, mereu dispuşi să  "nu lăsăm pe nimeni în spate".
Privind în urmă, îmi propun un singur lucru: să îmi fac planuri dar doar atât cât să îl amuz pe Dumnezeu.

Eu intreb, copiii raspund

Ultimele doua saptamani le-am petrecut in Moieciul de Jos, la o pensiune cocheta cu un nume cat se poate de traditional, Niculina. Am fost acolo impreuna cu o parte din echipa Infospeed. Am gazduit doua tabere pentru copii, prima de Atentie si Concentrare, iar ce-a de-a doua de Invatare si Citire rapida.
Inca de cand imi faceam bagajele aveam un feeling placut, calm... M-am bucurat mai mult ca niciodata de dimineti racoroase, raze de soare abia trezite, cantatul cocosilor si... un caine negru si tare batran ce-i semana latratul cu strigatul unei foci ragusite.

Cum arata jobul ideal?

Cand eram mica voiam sa ma fac de meserie cumparatoare, apoi bunica-mea s-a lasat induiosata de rugamintile mele si dupa ce mi-a luat un pisoias am hotarat ca ma voi face doctor veterinar. Cand pisicul a crescut si i s-a mai taiat pofta de joaca, ma imprietenisem cu o lingura de lemn a bunicii pe care o foloseam drept microfon si puteam sa jur ca eu voi fi cantareata. Andreea Marin si ale sale Surprize-Surprize ne impresiona pe toti la vremea aceea, iar eu ma si visam pe platourile de televiziune cu rochii lungi prezentand emisiuni. Apoi, am pus mana pe un casetofon si le stricam alor mei casetele ca sa-mi inregistrez eu emisiunile transmise direct din bucataria mamei pentru ascultatorii mei care eram, evident, tot eu. Odata ce am devenit eleva, acasa eram invataroarea jucariilor mele si le puneam sa repete lectia pe care am invatat-o eu in ziua respectiva la scoala, le dadeam note si teme...

In lumea copiilor prin tabara Infospeed

Ma aflu in a doua zi din tabara Infospeed, tabara de Atentie si Concentrare. Tabara in care copiii lucreaza zilnic exercitii pentru marirea coeficientului de atentie si concentrare. Printre acestia, sunt si pitici de doar 4 anisori, dar si tineri  elevi de 14 sau 15 ani. Programul este flexibil si placut pentru toata lumea, doar impreuna cu copiii l-am stabilit. Nu facem nimic de capul nostru, totul se negociaza, pentru ca le respectam dorintele si suntem aici in primul rand pentru ei.

In graba, uit sa ma bucur de viata

Statia de metrou de la Unirii este absolut fantastica! Ofera posibilitatea tuturor sa ne observam atat pe noi, dar mai ales pe cei care ne inconjoara.Suntem ca niste furnicute grabite si irascibile...
Si asa, coborand pe scarile rulante catre metroul ce ajunsese in statie dau sa alerg, sa cobor mai rapid, sa ajung mai repede acasa unde sa ma pot relaxa dupa o zi obositoare. Ma supar pe cei care nu stationeaza pe partea dreapta…si ma opresc. De ce ma grabesc? Unde ma grabesc? Acasa, evident.  Ma grabesc pt ca vreau sa ma odihnesc acasa… Logic nu?

Esti student si nu ai experienta? Atunci fa-ti!

Povestea de astazi incepe cu un raspuns primit in urma cu doi ani de la o doamna ce lucrase in HR ca recrutor in mai multe domenii, mai bine de 10 ani. Am intrebat-o ce ar alege intre un absolvent cu nota 10 la licenta dar fara experienta, si un absolvent de nota 7, dar care a participat la activitati de educatie non-formala de-a lungul studiilor. Ghiciti ce mi-a spus?

Tara lui Cineva de Undeva

Lumea in care traiesc e plina de studenti sau oameni care cocheteaza cu zona asta. De trei ani sunt ca ei, vorbesc cu ei, traiesc ca ei, ii observ, ii consiliez, ii indragesc, ii incurajez si simt aceeasi debusolare in toti.
Inca de mici suntem intrebati 'al cui esti tu?', 'ce vrei sa te faci cand vei fi mare?', 'cu cine semeni mai mult?', apoi intervin etichete  vorbe precum 'esti un copil creeativ', 'esti nazdravan', 'esti neatent', 'esti tare destept', ca la scoala sa ni se spuna ca trebuie sa fim buni la matematica si 'romana', iar mai apoi, cand ajungem sa ne inscriem la faculate, ni se adreseaza tot felul de intrebari de genul 'si ce iesi daca faci facultatea X?'. Raspunsul trebuie, si de aceasta data, sa fie multumitor pentru cei care te intreaba. Sub pretextul 'sa ajungi si tu undeva, sa fii cineva', ce-i drept cu cea mai mare bunavointa a parintilor, ne indeamna sa ne inscriem la facultati diverse.

Cum sa faci cele mai prostesti greseli?

Zilnic facem greseli. Mai mici...mai mari, dar facem gafe. Sa ne amintim de cand eram mici si faceam in propriul scutec chiar daca invatasem cum se foloseste olita, era mai comod asa. Sau cand mama ne spunea sa nu punem mana pe nu stiu ce bibelou, iar noi in clipa urmatoare eram acolo cu el in mana incercand sa vedem care e logica mamei. Primavara, incaltati cu ghetutele cele noi eram incantati sa vedem cat de murdara era prima baltoaca iesita in cale...

Declic

Mi-am propus pe anul acesta sa renunt la ignoranta. Si cand zic asta ma refer la a renunta sa mai terc peste atatea ocazii in care as putea folosi timpul pentru mine si dezvoltarea mea.
Imi amintesc cu drag de anii de liceu, acei ani in care ma implicam in orice activitate care mi se parea interesanta. Mereu descopeream cate ceva nou, ceva care contribuia la maturizarea mea. Am renuntat intre timp sa ma implic in zece lucruri si sa nu fac nici macar unul foarte bine. Dar si asa, parca ma plictisesc sa aud tot timpul aceeasi termeni, aceleasi vorbe spuse de aceeasi oameni. Imi place directia pe care merg, procesul prin care trec, lucrurile pe care le invat si oamenii de la care invat, dar obosesc concentrandu-ma doar pe o singura directie. Uneori, am nevoie (cred ca cu totii avem) de o debarasare. Sa facem treaba in alt stil, cu alti oameni, cu alti termeni... o schimbare. Imi permit sa vreau mai mult de la mine, sa ma explorez mai mult. 

Cirque du Soleil - Alegria

Circ :) Un subiect despre care nu stiu foarte multe, de aceea aceasta postare va fi scurta in cuvinte... Am fost doar de doua ori la circ. O data am fost invitata de un var de-al meu sa mergem impreuna undeva prin Targoviste si a fost destul de frumos. Atunci am avut ocazia sa mangai un pinguin si m-am indragostit pe loc de el. Este singura amintire pe care o mai am de atunci. A doua oara, am mers impreuna cu un coleg de la Columna TV sa luam interviuri circarilor. E mult mai fain sa ii vezi repetand cu animalele lor sau avand grija de ele... Ce-i drept, m-am cam speriat cand am intrat in camera reptilelor... dar tot a ramas o experienta frumoasa pe care nu am sa o uit.
De cand sunt in Bucuresti, am tot trecut prin fata circului Globus si mai mereu spuneam ca am sa merg si eu sa vad ei cu ce ne uimesc. Si da, am sa merg la vara, mi-am planuit asta deja.

Rabdare pentru eșec

Am avut parte de o zi foarte productiva si simt nevoia sa impartasesc cu voi cuvintele frumoase pe care, astazi, oamenii dragi mi le-au scos in cale. 

Am avut ocazia, dupa mai bine de doi ani, sa intalnesc un om deosebit, de care imi era dor: Iulian Costea. Am mai vorbit despre el aici:)

Adolescenta tarzie

Niciodata nu am fost un copil ambitios. Am crezut intotdeuna ca ce au altii nu am eu si ce am eu nu are nimeni, deci nu am de ce sa ma ambitionez ca doar nu am nimic de demonstrat. Tot ce am facut pana acum am facut pentru ca asa am simtit sa fac pentru mine, curiozitatile mele sau viciile mele. Nu sunt genul care sa se uite in ograda vecinului si nici sa tanjeasca dupa ce au altii. Niciodata nu am fost prima in clasa, nici nu mi-am dorit asta vreodata si nici nu o sa imi doresc, se pare. Unde am simtit sa dau tot ce-i mai bun din mine am facut-o. Uneori a iesit bine, alte ori foarte bine, alte ori am ratat... Privind inapoi nu stiu daca as mai avea curajul, acum, sa o iau de la capat dar, atunci nu mi-era teama nici de esec, nici de consecintele reusitei.