Învățare

loading ...

Comunitate

loading...

Manifest/are

loading...
 

Dragobetele saruta fetele!

vineri, 24 februarie 2012

Facand o comparatie intre sarbatoarea nostra si cea occidentala, aflam ca Valentine’s Day a aparut in Marea Britanie in anul 1847. Obiceiul era ca barbatii sa ofere doamnelor si domnisoarelor o felicitare pentru a-si arata respectul si admiratia fata de dansele.  Un secol mai tarziu, aceasta sarbatoare a patruns si pe continentul american si de acolo, la noi si in toata lumea.
Dragobetele, fiul Dochiei, era zeul dragostei şi al bunei dispoziţii. El  nu incurajeaza doar dragostea intre cupluri ci orice forma de iubire: pentru semeni, natura, animale, plante si alte lucruri frumoase. Ziua Dragobetelui este cea în care oamenii trebuie să aibă grijă de toate orătăniile din ogradă, dar şi de păsările cerului. În această zi nu se sacrificau animale pentru că astfel s-ar fi stricat rostul împerecherilor. Dragut este ca barbatii nu au voie sa isi supere sotiile pentru ca le va merge rau tot anul.

Cutiuta muzicala

marți, 21 februarie 2012

E atata amorteala in jurul meu si mai ales in mine! Tot ce mai anima camera asta goala sunt perusii  din colivia verde. Am intepenit de mult in fata unui monitor alb. Mi-e foame...si ce daca? Frigiderul e atat de departe... Ascult obsesiv o melodie ce m-ar fi facut sa plang mult daca as fi ascultat-o in urma cu un an, doi. Acum, versurile nici nu le bag in seama, imi place linia melodica... de parca as fi deschis o cutiuta muzicala cu caluti invartind doi copii ce se tin de mana strans, tematori. Fara sa realizez, mimez uneori cuvinte si ma pierd... Imi vine in minte un dialog purtat pe scaune, in urma cu doi ani, intr-un  microbuz ce se indrepta spre Targoviste. Vorbeam despre Bucuresti, un oras unde trecutul meu nu mai incapea. Habar nu aveam ce discutie prosteasca purtam atunci. Rosteam atatea cuvinte mari, noi, doi oameni mici... 
Acum, doar zambesc. Nu as schimba nimic! Imi place mult ca zambesc! Sunt impacata cu mine si tot ceea ce este al meu.
Invat zi de zi sa accept totul asa cum este: oameni, trecuturi si amintiri. :)


Nu-i doar o lista cu nume, e viata mea!

joi, 9 februarie 2012

Am uitat gustul zilelor in care nu aveam timp nici macar sa servesc cina impreuna cu ai mei. De mult nu am mai servit cafeaua in Paty, grabita de teama sa nu intarzii la intalnirea din amfiteatru sau la ora de mate... Era atat de dulce trezitul de dimineata si discutia repezita cu centralista de la Coba Taxi. In scurt timp, toti taximestristii stiau ca fata de pe Nae Ion intarzie cel putin 10 minute la comanda. Drumul pana la scoala era condimentat cu teama de a nu intarzia la ore; de obicei se intampla sa intru in clasa cu putin inaintea