Nu imi doresc nimic special. Ideal ar fi sa primesc un pupic
sfios incurcat de fata de perna pe care dorm. Inainte, credeam ca somnul e o risipa totala de timp. Acum il irosesc
visand. Se intampla saptamanal, sau poate mai des de atat, sa vreau sa raman
singura, nu izolata de restul lumii, doar cu el stand absent pe canapea. Nu
vreau sa discutam nimic, n-am chef! Sa ascultam linistea de la parter si
sfaraitul din ibric. Un ceai de tei care sa imi gadile buzele, mai multa
miere...Sa aruncam cateva cuvinte in cana si apoi sa amestecam cu lingurita
pana se topesc. Ce dulce e acum! A mai ramas dar aburul calai prelins pe coada
ochiului meu. O geana il tine strans sa nu alunece.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
