Maruntisuri

În ultima perioadă am avut parte de tot felul de discuţii despre viaţă.  O fi şi din cauza vremii de afară sau poate simplul fapt că mai e puţin şi vom începe un nou an, vom face noi planuri, vom avea noi ambiţii şi obiective de îndeplinit. 
Sunt în zodia  Balanţă, iar asta explică multe nemulţumiri ale mele. Câteva cursuri de yoga şi aprofundarea cultului budist  m-au ajutat de multe ori să înţeleg ce căutăm noi în viaţa noastră.   Oamenii care au fondat  acest “stil de viaţă” au pus punctul pe " i" ...  Când discutam depsre viaţa, de fapt discutăm despre fericire şi necaz.  Asta pentru că atunci când eşti fericit sau trist simţi cu adevărat că trăieşti, sau poate nu, dar eu aşa cred.  Şi după câteva discuţii care mai de care mai profunde şi mai complexe, ajung la aceeaşi concluzie ca de obicei: ne provocăm suferinţa pentru că uităm şi suntem fericiţi când conştientizam tot ce ne înconjoară.  Şi mă simt tristă pentru că am uitat. Am uitat că ştiam asta. 

Lumea Alexandrinei Hristov

Urşi polari, balene uriaşe, copilării, avioane, stele, pijamale, amăgiri şi dragoste. Alexandrina Hristov le cântă pe toate.
Globuleţul înflorat de deasupra este gata  să lumineze concertul. Bufniţa mititică, aşezată atent pe scenă, pare că apără cu ochii mari, pianul din spatele său. Cu mult în urma ei atârna câteva stele încurcate. Cei trei  fluturaşi se aşează în cor, în stânga pianului vin din aceeaşi lume cu Alexandrina. Acum e gata. Toată lumea o întâmpină cu  aplauze. Dacă ar fi ales o rochie galbenă în loc de verde, aş fi jurat că e Alba ca Zăpada.

Cu toamna către Sibiu

Săptămâna trecută am avut prilejiul să vizitez unul dintre cele mai frumoase oraşe din ţară: Sibiul. Un loc minunat, unde întâlneşti oameni deosebiţi şi mai ales multă linişte.
Sibiul e destul de friguros în luna noiembrie, dar îşi păstrează un aer romantic de parcă te obliga să te ghemuieşti la braţul persoanei dragi. 
Acolo toamna este mult mai frumoasă. Oamenii zâmbesc. Întreg oraşul este îmbrăcat în haine vechi. Dăinuie ceva ce nouă, oamenilor din spatele Fagarasilor, ne lipseşte din ce în ce mai des: respectul. Respectul  de sine, de istoria noastră, de trecut, de un potenţial viitor, de tot.